Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2014

Bun gasit!

Cu drag ma intorc pe blogul meu, pentru a va anunta ca, nu am stat degeaba. Am ,, capatat " competente noi, abilitati in lucrul cu cei mici - si nu numai -, traduse prin terapia prin joc, art terapie, terapie suportiva cu piticii bolnavi de la Spitalul Maria Curie, terapie de grup in cadrul Asociatiei Fluens unde, cat de curand, voi prelua un grup. Si, nu in ultimul rand, pacientii care au inceput sa apara la cabinetul meu, parca mai multi si mai nerabdatori sa afle ce este cu ei. Eu imi fac datoria cu bucurie, cu mult drag si sper ca sunt de ajutor acolo unde este nevoie si acolo unde trebuie mai mult. Nu ma opresc aici. Am fost shadow la scoala pentru un copilas cu Sindrom Down, vreau sa mai ajut parintii in acest sens, am supravegheat copilasi cu autism in sala de asteptare, am legat niste legaturi stranse. Sunt multe de facut si am mult de lucru. Voi continua! Va astept cu drag in numar tot mai mare, astept intrebarile dvs, gandurile, orice simtiti sa marturisiti si nu aveti c

Miros de vacanta !

Da, iata ca a venit,totusi, vara. Am purces in ea, insotiti de stresul zilnic inevitabil  ca, cel mai sigur, anul acesta nu avem posibilitatea de a intra cu picioarele in apa marii, fie ea si pe litoralul autohton. Numaram , de pe acum , banutii , unul cate unul , doar-doar s-o aduna si in pusculita noastra ceva pentru o mini-vacanta, macar. Cand vedem ca nu prea avem sorti de izbanda , ne creste nivelul de stres, apare o umbra de depresie si cadem si in melancolia nesuferita ca, mai bine....... Mersul la mare sau la munte in vacanta sau concediul de vara este necesar, pentru cei mici, pentru cei mari deopotriva, scade stresul, alunga si gandurile negre, profitam de masajul , gratis , al marii pe glezne ....Dar, este la fel de vacanta si daca te duci la o piscina in oras, inoti , poposesti la o terasa unde , la umbra unei umbrele colorate , contemplezi imprejurimile, iti clatesti ochii urmarindu-i pe altii cum se joaca un tenis cu piciorul, un volei. Mersul ,, undeva " in vacant

Terapia copilului cu dizabilitati

Deseori sunt intrebata de catre parinti ,, de ce trebuie sa faca baietelul meu, terapie in fiecare zi" ? Sau-,, de ce sa fac si eu cu el terapie , nu e suficient ce fac terapeutii " ? Nu ! Draga mamica, dragi parinti , stim, va intelegem frustrarile , va intelegem revolta launtrica si , chiar mai mult , nu ne dorim sa fim in pielea voastra . Sper ca nu sunt prea directa spunand asta , desi este un lucru stiut . Nici voi, daca sufletelul vostru , pe care il iubiti mai mult decat orice pe lumea asta , pentru care sunteti in stare sa mutati si muntii din loc , daca ei nu ar avea dizabilitatea pe care o au, nici voi nu v-ati dori sa fi fost in locul parintilor cu asemenea copii . Ca sa revin, terapia zilnica nu este doar importanta, este cruciala, este cea fara de care , copilul vostru nu poate trai in realitate . Ar ramane in lumea lui, neinteles de cei din jur. Serios, care parinte isi doreste asta? Sunt sigura ca nici unul. Care parinte, care mama nu viseaza la momentul in ca

Ora de terapie

Cand iti trece pragul un eventul pacient, si spun eventual caci, se poate razgandi pe parcurs sau poate abandona sedintele de terapie, din motive doar de el stiute, nici tu, ca terapeut, nu stii la ce sa te astepti. Oamenii sunt de diferite tipologii. Hotarati sau ezitanti, au venit la psiholog din curiozitate sau convinsi de terte persoane, altii simt ca au o problema dar nu sunt siguri....Si mai sunt si altii asemenea. Cert este ca, odata ce ti-au trecut pragul, vor sa fie ajutati, sfatuiti, indrumati, vor sa le spui doar ce vor ei sa auda. Daca incepi prin a le spune ca, in cazul lor, sedintele de terapie ar trebui sa se intinda pe un numar de 10-20  de sedinte, te privesc mai mult decat neincrezator. Am cunoscut o tanara care, din primul minut, mi-a spus ca ea a mai fost la psiholog dar, experienta nu a fost cum ar fi dorit ea sa fie in sensul ca, psihologul in cauza a rugat-o sa inceapa sa povesteasca despre copilaria ei. Tot ce isi dorea ea, dupa cum mi-a marturisit, era ca vroia

Meseria de psiholog.

Meseria de psiholog, asemeni oricarei meserii, se invata. Din greu. Numai cine are o astfel de formare, stie cata munca depune psihologul practicant pentru a ajunge acolo, unde si-a dorit inca de cand s-a inscris la facultatea de psihologie. Mai mult sau mai putin dedicati profesiei, mai delasatori sau mai harnici, toti psihologii avizati de catre Colegiu, au un lung drum de parcurs, presarat cu muuulte carti, cursuri, manuale, agende de notite si teste de evaluare. Sau multe, oricare, altele. Vezi grupuri de psihologi aflati in supervizare, carand sacose sau genti pline cu manuale, de nu mai au unde sa le insire, caci sedinta de supervizare se face doar cu toate cartile- la propriu - pe masa . Asa se invata meserie, citind din toate, cam in acelasi timp. Un rand din asta, un paragraf din cealalta....Ce spune la histrionic, ce scrie ca face narcisicul? Cum deosebim pe unul de altul? Si tot asa. Meseria de psiholog e grea dar si frumoasa. Patrunzi in universul trairilor celor din jur,

Doctorul de suflete!

Buna ziua. Am initiat acest blog, din dorinta de a veni in intampinarea celor mai putin curajosi dar, care au o multime de intrebari si doresc sa le puna intr-un cadru cat mai confidential. Ii astept sa se decida si, impreuna, vom gasi rezolvare oricarei probleme cu care se confrunta. Intrebari, nelamuriri, sfaturi, ajutor, pentru toate acestea si pentru altele sunt aici pentru voi. Vom reusi impreuna!