Trauma face, vrem nu vrem, parte din viata. Uneori, se intampla unor persoane la nivel individual alteori, au loc asa numitele traume colective, cu mai multe persoane implicate, asta insumand victimele in cauza, cat si prieteni, rude, colegi. Si, de ce nu, orice persoana care a asistat, chiar si indirect. Pentru ca, nu este suficient sa fii in miezul problemei pentru a ramane cu o trauma, din pacate o persoana poate ramane traumatizata foarte usor la vederea unor imagini ingrozitoare, pline de o incarcatura emotionala foarte mare sau chiar si numai la vederea suferintelor altei persoane, plansul altor oameni.
Trauma se instaleaza individual, in functie de fiecare personalitate in parte. Unele persoane sunt mai tari si fac fata mai usor unui tip de probleme, altele sunt foarte usor influentate emotional de aproape orice, plansul cuiva de exemplu, ceea ce este suficient ca persoana in cauza sa inceapa sa nu mai functioneze normal pe termen lung.
Terapia traumei consta, dupa asigurarea securitatii tuturor celor afectati, in:
– Sa fie disponibil un partener de discutie pentru cei afectati care sa empatizeze cu ei
– Intelegerea efectelor traumei asupra persoanei in cauza si initierea unui program de interventie, pe termen lung
E necesar ca persoana care ajuta, sa fie specializata in interventia post-trauma sau, macar, sa aiba la activ cursuri de initiere, workshop-uri. Importanta fiind, fara discutie, empatia.
Stiut fiind ca, fiecare individ reactioneaza diferit, este obligatoriul ca persoana care acorda ajutorul sa fie foarte flexibila, rabdatoare si sa arate implicare totala in proces.
Unele persoane au nevoie doar de prezenta cuiva, au nevoie de rabdare, de timp. Nu stiu ce sa spuna, cum sa spuna ce simt, nu cred inca, nu s-au obisnuit cu ideea pierderii sau invaliditatii. Se pot simti invadati de catre persoana care nu vrea decat sa ajute, se pot simti agresati, neintelesi. In aceasta situatie, trebuie doar sa le fie observate reactiile si, in functie de ele, sa se actioneze intr-o directie sau alta.
In fazele primare ale traumei, apare mecanismul de aparare care trebuie respectat. Este faza de negare a evenimentului traumatic. Doar cand pare ca persoana afectata este pregatita de dialog, se poate incerca, neinvaziv, o discutie introductiva, care sa nu contina expresii de genul ,, stiu prin ce treceti”, ,, stiu ca va e greu sa vorbiti”, ,, e intr-un loc mai bun”, ,, asa a vrut Dumnezeu sa se intample”, etc.
In cazul in care persoana afectata nu doreste apropierea, dialogul, persoana care este acolo sa ajute, sa o faca precaut, fara sa se impuna.
Daca interventia este facuta ca la carte, cu maxima precautie si empatie pentru persoana afectata, cu atentie la reactiile si expresiile lui, va aparea in timp , disponibilitatea lui, acceptarea de a face fata evenimentului traumatic. Daca primesc intelegerea de care au nevoie si de cata au nevoie in procesul de vindecare al fiecaruia.
In terapia Traumei, se recomanda organizarea acesteia in consonanta cu nevoile pacientului, atat somatic, cognitiv sau social, pentru a preveni o retraumatizare a clientului.
Cu drag!
Comentarii
Trimiteți un comentariu