M-am decis sa scriu cateva randuri despre indiferenta caci, am dat piept cu ea foarte des in ultimul timp. Ma refer la indiferenta fata de o persoana care, arata vadit ca are nevoie de ajutor specializat. Vai, Doamne, cum putem petrece zi de zi cu un coleg/colega de acest fel care, efectiv ,,striga" prin toti porii dupa ajutor. Da, multi se intreaba, probabil, pai, daca are nevoie de ajutor, de ce nu merge singura? Sunt multe cazuri de afectiuni psihologice in care persoana suferinta nu recunoaste ca are o problema. Nu ca nu vrea, din ambitie sau din mandrie. Pur si simplu, nu este capabila sa isi dea seama ca se intampla ceva cu ea. Trist, stiu. Sunt persoane de acest gen care, efectiv, rezista in fata incercarii terapeutului de a-si face treaba. Rezista procesului terapeutic. Asta e.
Dar, sa revin la indiferenta. Cum o fi sa stai pasiv, in timp ce o astfel de persoana se chinuie? Adevarul este ca nu se chinuie doar pe ea, de aceea se ridica si mai multe semne de intrebare. Caci, astfel, inseamna ca persoanele care ii stau in preajma zi de zi - la serviciu, acasa - sunt masochiste. Cel putin. Persoana incapabila de recunoasterea propriei nevoi a serviciului de specialitate, nu se chinuie doar pe el, ii chinuie mai ales pe ceilalti. Printr-o relatie abuziva, de control permanent, de nerecunoastere a propriilor greseli si aruncarea vinei mereu asupra altora....ceea ce , la serviciu mai ales , este foarte stresant pentru cei din jur . De regula , ,, bolnavul " isi cauta o potentiala victima si , odata localizata , n-o mai scapa din ochi . Victima devine sensul bolnavului de a veni la serviciu . Doar ca sa ii sicaneze , sa-i caute nod in papura , sa-l provoace . Mobbing-ul sau hartuirea intentionata la serviciu , afecteaza din ce in ce mai multa lume . Dar, multi inca tac . Daca nu tac , sefii nu sunt interesati sa-i asculte . Ei vor doar sa se faca treaba . Nu conteaza cu ce risc. Ii spun victimei sa-l suporte pe hartuitor. E normal? NU! Teroarea psihica, sicanarea repetata la locul de munca, afecteaza grav, da grav, viata victimei care nu stie cum sa scape. Ciudat, daca isi da demisia, hartuitorul isi gaseste curand alta victima, si procesul reincepe.
Nu va uitati cum viata va este afectata. Daca va aflati intr-o situatie ca cea de mai sus, luati masuri. Exista organizatii, palide si abea la inceput la noi. Vorbiti si cu un specialist care va va invata cum sa faceti fata. Indiferenta nu rezolva problemele.
Dar, sa revin la indiferenta. Cum o fi sa stai pasiv, in timp ce o astfel de persoana se chinuie? Adevarul este ca nu se chinuie doar pe ea, de aceea se ridica si mai multe semne de intrebare. Caci, astfel, inseamna ca persoanele care ii stau in preajma zi de zi - la serviciu, acasa - sunt masochiste. Cel putin. Persoana incapabila de recunoasterea propriei nevoi a serviciului de specialitate, nu se chinuie doar pe el, ii chinuie mai ales pe ceilalti. Printr-o relatie abuziva, de control permanent, de nerecunoastere a propriilor greseli si aruncarea vinei mereu asupra altora....ceea ce , la serviciu mai ales , este foarte stresant pentru cei din jur . De regula , ,, bolnavul " isi cauta o potentiala victima si , odata localizata , n-o mai scapa din ochi . Victima devine sensul bolnavului de a veni la serviciu . Doar ca sa ii sicaneze , sa-i caute nod in papura , sa-l provoace . Mobbing-ul sau hartuirea intentionata la serviciu , afecteaza din ce in ce mai multa lume . Dar, multi inca tac . Daca nu tac , sefii nu sunt interesati sa-i asculte . Ei vor doar sa se faca treaba . Nu conteaza cu ce risc. Ii spun victimei sa-l suporte pe hartuitor. E normal? NU! Teroarea psihica, sicanarea repetata la locul de munca, afecteaza grav, da grav, viata victimei care nu stie cum sa scape. Ciudat, daca isi da demisia, hartuitorul isi gaseste curand alta victima, si procesul reincepe.
Nu va uitati cum viata va este afectata. Daca va aflati intr-o situatie ca cea de mai sus, luati masuri. Exista organizatii, palide si abea la inceput la noi. Vorbiti si cu un specialist care va va invata cum sa faceti fata. Indiferenta nu rezolva problemele.
Comentarii
Trimiteți un comentariu